Ma cam bufneste rasu cand stiu ca merg la psiholog, nu stiu daca e unul isteric sau copilaros, dar pentru ca stiu ce vrea sa faca in terapie ma cam amuz, adica stiu, ma fac ca sunt cunoscatoare de metode, dar cand le aplica pe propria persoana e un pic diferit si ma pierd...
De data asta mi-a pus o gramada de intrebari.50 de minute.intrebare-raspuns.motivatia intrebarilor si unde a vrut sa ajunga cu asta.m-a intrebat cum a fost weekendul meu, cat de mult dorm(se gandea ca avand atatea activitati, gen pendularea tata-bunic-faculta-oras, mi-ar putea afecta somnul, dar dpdv prez nu am probleme sau le ignor), cum ma comport cu cei din jur, cum decurge o zi din viata mea alaturi de mama, de ce m-am certat cu fostul prieten, cum ma vede tata si bunicul ca o persoana speciala pentru ei sau una normala (n-am prea inteles asta, a facut analogie cu copii cu nevoi speciale, dar apoi mi-am dat seama ca de fapt se referea la acea dragoste neconditionata).m-a lasat sa vorbesc de trecut, intrebari de trecut.mi-a spus ca de fapt nevoie mea de a fi langa copii cu nevoi speciale nu reprezinta decat nevoia mea de a oferi dragoste neconditionata asa cum am avut-o din partea lui buni si nu cea conditionata din partea mamei(aici m-am speriat, surprins, pentru ca pe mama o vedeam sau o vad ca fiinta perfecta, dragoste neconditioanta sau nici pe asta nu o stiu?) sau a tatalui.mi-a mai zis ca sunt o persoana tanara, cu resurse supradotate (aici m-a bufnit rasul) sau valori care pot fi foarte bine fructificate si trebuie doar sa nu ma mai las influentata de altii, pentru ca eu am o personalitate puternica.ma refer la alta afirmatie, conform careia, mama incearca sa isi planeze personalitatea ei asupra mea, dar pentru ca am un temperament destul de puternic cand vreau, de cele mai multe ori nu ii iese.mi-a zis sa ma gandesc la ce e mai bine pentru mine, caci e vorba de mine si de reusitele mele in viata. apoi alt lucru care mi l-a spus a fost acela ca joc teatru, am ramas cam masca (ironia sortii in exprimare).adica eu cum sa joc teatru, dar pentru ca eram obisnuita de mica sa ii ascund bunicii faptul ca ai mei erau divortati si ma aflam mereu intre tata, mama si bunica (acum mai nou bunicul) trebuia pentru fiecare in parte sa iau alt rol, sa ii protejez unul de altul si eu eram scutul lor (spusa de mine).ce am mai vorbit?aa da, vorbeam si despre faptul ca eu vreau sa merg dincolo sa studiez, de ideea ca nu vreau sa dau la asistente pentru ca vor altii, ca vreau sa ma axez pe psihologie, nu stiu de ce, dar consider ca asa e mai bine..apoi i-am povestit de dorintele mele si de a-mi castiga puterea, capacitatea, increderea in deschiderea unei comunicari deschise cu persoana de sex opus, sa nu o mai compar tot timpul cu tata, sa nu ii mai compar de fapt pe toti cei din jurul meu cu familia mea...m-a pus pentru data viitoare sa ii scriu ce as vrea sa fac in viitor si ma bate gandul sa ii copiez cele 80 si ceva de dorintele de la prima scriere...ar inebuni poate, cand ar vedea cate lucruri imi doresc, doar o viata lunga sa am sa le pot face pe toate:)..apoi ma gandeam sa ii scriu un PS pe foaie, sa ii spun ca ma simt uneori vinovata, ca ma foiesc gandindu-ma ca a-si putea sa ii tradez pe ai mei spunand atat de multe lucruri personale si vorbind despre ei..uneori am impresia ca ii tradez, poate dezamagesc pentru ca am venit la psiholog, dar cum altcumva sa fiu ajutata sa ma inteleg, sa ma "vindec" in mod obiectiv, de catre cineva, daca nu prin acest mod?...o prietena m-a intrebat daca mai merg, adica ma rog daca continui si apoi asa revoltata mi-a zis :"Tu nu ai altceva ce face cu banii, decat sa ii arunci pe geam?"..am ramas uimita, i-am zis ca nu e vorba de bani si din nou, nu totul se limiteaza la ei, ci e pentru mine..acum am vazut cat de greu este pentru un om normal din Romania sa priceapa ca a merge la psiholog nu inseamna ca esti nebun, ca ai luat-o pe ulei, ca iti lipseste o doaga, ca nu ai toate tiglele acasa, ca tii inchisa parasuta sau mai stiu eu ce..e pentru ca vrei tu, sa vorbesti, sa te intelegi pe tine, sa te (re)cunosti pe sine, sa te intrebi cine esti si ce vrei sa faci, sa fi indrumat putin catre drumul care tie bun, caci uneori nu mai sti pe unde esti...i-am zis si mamei ca merg la psiholog...bineinteles mi-a inceput cu teoria ca de ce ma duc la psiholog unde platesc cand ea stie pe cineva si eu as putea merge la acel sau mai bine zis acea cineva care ma "consiliaza" pe gratis...dar sunt convinsa ca apoi mama ar interoga-o despre ce am vorbit, iar din "prietenia" lor ea va afla tot si atunci s-a dus pe apa sambetei tot codul deontologic..eu i-am zis psiholoagei, ii iubesc pe ai mei enorm, dar vreau sa invat cum sa imi fac loc in acest triunghi sa am propria viata, fara sa ii fac sa sufere sau sa ii dezamagesc, caci dupa ei eu m-am "schimbat" si "eu nu te mai inteleg" sau sa "imi verific atitudinea ca nu e buna"...nu vreau prin asta sa ii invinovatesc de nimic, dimpotriva, stiu ca am niste parinti luptatori si iubitori in felul lor si ii ador, singura problema e supraprotectia si atasamentul care da in dependenta si eu doar le vreau binele nimic mai mult..fara sa imi zica de bani sau cat de mult nu ma recunosc, sa nu ma mai compare intre ei sau sa nu-mi recunoasca comportamentul, el se schimba stiti?...apoi mi-a zis mama ca nu stie cu ce ma ajuta, ca ar trebui sa fi mers de la inceput la el si sa nu fi facut facultatea, ha, what, what ?? nu are nicio legatura...stiu ca imi trebuie multa rabdare sa ii "educ" chiar eu, sa le arat cum sunt lucrurile facute in prezent la faculta, in viata..si uneori oul mai invata gaina si alteori oul vreau doar fericire, liniste, iubire sa gaseasca, sa Iubeasca...pasional, ametitor, sincer si fara pumni :)...sa fie..
Pana la urmatoarea sedinta..numai happiness...
De data asta mi-a pus o gramada de intrebari.50 de minute.intrebare-raspuns.motivatia intrebarilor si unde a vrut sa ajunga cu asta.m-a intrebat cum a fost weekendul meu, cat de mult dorm(se gandea ca avand atatea activitati, gen pendularea tata-bunic-faculta-oras, mi-ar putea afecta somnul, dar dpdv prez nu am probleme sau le ignor), cum ma comport cu cei din jur, cum decurge o zi din viata mea alaturi de mama, de ce m-am certat cu fostul prieten, cum ma vede tata si bunicul ca o persoana speciala pentru ei sau una normala (n-am prea inteles asta, a facut analogie cu copii cu nevoi speciale, dar apoi mi-am dat seama ca de fapt se referea la acea dragoste neconditionata).m-a lasat sa vorbesc de trecut, intrebari de trecut.mi-a spus ca de fapt nevoie mea de a fi langa copii cu nevoi speciale nu reprezinta decat nevoia mea de a oferi dragoste neconditionata asa cum am avut-o din partea lui buni si nu cea conditionata din partea mamei(aici m-am speriat, surprins, pentru ca pe mama o vedeam sau o vad ca fiinta perfecta, dragoste neconditioanta sau nici pe asta nu o stiu?) sau a tatalui.mi-a mai zis ca sunt o persoana tanara, cu resurse supradotate (aici m-a bufnit rasul) sau valori care pot fi foarte bine fructificate si trebuie doar sa nu ma mai las influentata de altii, pentru ca eu am o personalitate puternica.ma refer la alta afirmatie, conform careia, mama incearca sa isi planeze personalitatea ei asupra mea, dar pentru ca am un temperament destul de puternic cand vreau, de cele mai multe ori nu ii iese.mi-a zis sa ma gandesc la ce e mai bine pentru mine, caci e vorba de mine si de reusitele mele in viata. apoi alt lucru care mi l-a spus a fost acela ca joc teatru, am ramas cam masca (ironia sortii in exprimare).adica eu cum sa joc teatru, dar pentru ca eram obisnuita de mica sa ii ascund bunicii faptul ca ai mei erau divortati si ma aflam mereu intre tata, mama si bunica (acum mai nou bunicul) trebuia pentru fiecare in parte sa iau alt rol, sa ii protejez unul de altul si eu eram scutul lor (spusa de mine).ce am mai vorbit?aa da, vorbeam si despre faptul ca eu vreau sa merg dincolo sa studiez, de ideea ca nu vreau sa dau la asistente pentru ca vor altii, ca vreau sa ma axez pe psihologie, nu stiu de ce, dar consider ca asa e mai bine..apoi i-am povestit de dorintele mele si de a-mi castiga puterea, capacitatea, increderea in deschiderea unei comunicari deschise cu persoana de sex opus, sa nu o mai compar tot timpul cu tata, sa nu ii mai compar de fapt pe toti cei din jurul meu cu familia mea...m-a pus pentru data viitoare sa ii scriu ce as vrea sa fac in viitor si ma bate gandul sa ii copiez cele 80 si ceva de dorintele de la prima scriere...ar inebuni poate, cand ar vedea cate lucruri imi doresc, doar o viata lunga sa am sa le pot face pe toate:)..apoi ma gandeam sa ii scriu un PS pe foaie, sa ii spun ca ma simt uneori vinovata, ca ma foiesc gandindu-ma ca a-si putea sa ii tradez pe ai mei spunand atat de multe lucruri personale si vorbind despre ei..uneori am impresia ca ii tradez, poate dezamagesc pentru ca am venit la psiholog, dar cum altcumva sa fiu ajutata sa ma inteleg, sa ma "vindec" in mod obiectiv, de catre cineva, daca nu prin acest mod?...o prietena m-a intrebat daca mai merg, adica ma rog daca continui si apoi asa revoltata mi-a zis :"Tu nu ai altceva ce face cu banii, decat sa ii arunci pe geam?"..am ramas uimita, i-am zis ca nu e vorba de bani si din nou, nu totul se limiteaza la ei, ci e pentru mine..acum am vazut cat de greu este pentru un om normal din Romania sa priceapa ca a merge la psiholog nu inseamna ca esti nebun, ca ai luat-o pe ulei, ca iti lipseste o doaga, ca nu ai toate tiglele acasa, ca tii inchisa parasuta sau mai stiu eu ce..e pentru ca vrei tu, sa vorbesti, sa te intelegi pe tine, sa te (re)cunosti pe sine, sa te intrebi cine esti si ce vrei sa faci, sa fi indrumat putin catre drumul care tie bun, caci uneori nu mai sti pe unde esti...i-am zis si mamei ca merg la psiholog...bineinteles mi-a inceput cu teoria ca de ce ma duc la psiholog unde platesc cand ea stie pe cineva si eu as putea merge la acel sau mai bine zis acea cineva care ma "consiliaza" pe gratis...dar sunt convinsa ca apoi mama ar interoga-o despre ce am vorbit, iar din "prietenia" lor ea va afla tot si atunci s-a dus pe apa sambetei tot codul deontologic..eu i-am zis psiholoagei, ii iubesc pe ai mei enorm, dar vreau sa invat cum sa imi fac loc in acest triunghi sa am propria viata, fara sa ii fac sa sufere sau sa ii dezamagesc, caci dupa ei eu m-am "schimbat" si "eu nu te mai inteleg" sau sa "imi verific atitudinea ca nu e buna"...nu vreau prin asta sa ii invinovatesc de nimic, dimpotriva, stiu ca am niste parinti luptatori si iubitori in felul lor si ii ador, singura problema e supraprotectia si atasamentul care da in dependenta si eu doar le vreau binele nimic mai mult..fara sa imi zica de bani sau cat de mult nu ma recunosc, sa nu ma mai compare intre ei sau sa nu-mi recunoasca comportamentul, el se schimba stiti?...apoi mi-a zis mama ca nu stie cu ce ma ajuta, ca ar trebui sa fi mers de la inceput la el si sa nu fi facut facultatea, ha, what, what ?? nu are nicio legatura...stiu ca imi trebuie multa rabdare sa ii "educ" chiar eu, sa le arat cum sunt lucrurile facute in prezent la faculta, in viata..si uneori oul mai invata gaina si alteori oul vreau doar fericire, liniste, iubire sa gaseasca, sa Iubeasca...pasional, ametitor, sincer si fara pumni :)...sa fie..
Pana la urmatoarea sedinta..numai happiness...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu