Un peu de musique :)

Relax....and..feel the musique:X

A doua vizita la psiholog....

    Ma cam bufneste rasu cand stiu ca merg la psiholog, nu stiu daca e unul isteric sau copilaros, dar pentru ca stiu ce vrea sa faca in terapie  ma cam amuz, adica stiu, ma fac ca sunt cunoscatoare de metode, dar cand le aplica pe propria persoana e un pic diferit si ma pierd...

 De data asta mi-a pus o gramada de intrebari.50 de minute.intrebare-raspuns.motivatia intrebarilor si unde a vrut sa ajunga cu asta.m-a intrebat cum a fost weekendul meu, cat de mult dorm(se gandea ca avand atatea activitati, gen pendularea tata-bunic-faculta-oras, mi-ar putea afecta somnul, dar dpdv prez nu am probleme sau le ignor), cum ma comport cu cei din jur, cum decurge o zi din viata mea alaturi de mama, de ce m-am certat cu fostul prieten, cum ma vede tata si bunicul ca o persoana speciala pentru ei sau una normala (n-am prea inteles asta, a facut analogie cu copii cu nevoi speciale, dar apoi mi-am dat seama ca de fapt se referea la acea dragoste neconditionata).m-a lasat sa vorbesc de trecut, intrebari de trecut.mi-a spus ca de fapt nevoie mea de a fi langa copii cu nevoi speciale nu reprezinta decat nevoia mea de a oferi dragoste neconditionata asa cum am avut-o din partea lui buni si nu cea conditionata din partea mamei(aici m-am speriat, surprins, pentru ca pe mama o vedeam sau o vad ca fiinta perfecta, dragoste neconditioanta sau nici pe asta nu o stiu?) sau a tatalui.mi-a mai zis ca sunt o persoana tanara, cu  resurse supradotate (aici m-a bufnit rasul) sau valori care pot fi foarte bine fructificate si trebuie doar sa nu ma mai las influentata de altii, pentru ca eu am o personalitate puternica.ma refer la alta afirmatie, conform careia, mama incearca sa isi planeze personalitatea ei asupra mea, dar pentru ca am un temperament destul de puternic cand vreau, de cele mai multe ori nu ii iese.mi-a zis sa ma gandesc la ce e mai bine pentru mine, caci e vorba de mine si de reusitele mele in viata. apoi alt lucru care mi l-a spus a fost acela ca joc teatru, am ramas cam masca (ironia sortii in exprimare).adica eu cum sa joc teatru, dar pentru ca eram obisnuita de mica sa ii ascund bunicii faptul ca ai mei erau divortati si ma aflam mereu intre tata, mama si bunica (acum mai nou bunicul) trebuia pentru fiecare in parte sa iau alt rol, sa ii protejez unul de altul si eu eram scutul lor (spusa de mine).ce am mai vorbit?aa da, vorbeam si despre faptul ca eu vreau sa merg dincolo sa studiez, de ideea ca nu vreau sa dau la asistente pentru ca vor altii, ca vreau sa ma axez pe psihologie, nu stiu de ce, dar consider ca asa e mai bine..apoi i-am povestit de dorintele mele si de a-mi castiga puterea, capacitatea, increderea in deschiderea unei comunicari deschise cu persoana de sex opus, sa nu o mai compar tot timpul cu tata, sa nu ii mai compar de fapt pe toti cei din jurul meu cu familia mea...m-a pus pentru data viitoare sa ii scriu ce as vrea sa fac in viitor si ma bate gandul sa ii copiez cele 80 si ceva de dorintele de la prima scriere...ar inebuni poate, cand ar vedea cate lucruri imi doresc, doar o viata lunga sa am sa le pot face pe toate:)..apoi ma gandeam sa ii scriu un PS pe foaie, sa ii spun ca ma simt uneori vinovata, ca ma foiesc gandindu-ma ca a-si putea sa ii tradez pe ai mei spunand atat de multe lucruri personale si vorbind despre ei..uneori am impresia ca ii tradez, poate dezamagesc pentru ca am venit la psiholog, dar cum altcumva sa fiu ajutata sa ma inteleg, sa ma "vindec" in mod obiectiv, de catre cineva, daca nu prin acest mod?...o prietena m-a intrebat daca mai merg, adica ma rog daca continui si apoi asa revoltata mi-a zis :"Tu nu ai altceva ce face cu banii, decat sa ii arunci pe geam?"..am ramas uimita, i-am zis ca nu e vorba de bani si din nou, nu totul se limiteaza la ei, ci e pentru mine..acum am vazut cat de greu este pentru un om normal din Romania sa priceapa ca a merge la psiholog nu inseamna ca esti nebun, ca ai luat-o pe ulei, ca iti lipseste o doaga, ca nu ai toate tiglele acasa, ca tii inchisa parasuta sau mai stiu eu ce..e pentru ca vrei tu, sa vorbesti, sa te intelegi pe tine, sa te (re)cunosti pe sine, sa te intrebi cine esti si ce vrei sa faci, sa fi indrumat putin catre drumul care tie bun, caci uneori nu mai sti pe unde esti...i-am zis si mamei ca merg la psiholog...bineinteles mi-a inceput cu teoria ca de ce ma duc la psiholog unde platesc cand ea stie pe cineva si eu as putea merge la acel sau mai bine zis acea cineva care ma "consiliaza" pe gratis...dar sunt convinsa ca apoi mama ar interoga-o despre ce am vorbit, iar din "prietenia" lor ea va afla tot si atunci s-a dus pe apa sambetei tot codul deontologic..eu i-am zis psiholoagei, ii iubesc pe ai mei enorm, dar vreau sa invat cum sa imi fac loc in acest triunghi sa am propria viata, fara sa ii fac sa sufere sau sa ii dezamagesc, caci dupa ei eu m-am "schimbat" si "eu nu te mai inteleg" sau sa "imi verific atitudinea ca nu e buna"...nu vreau prin asta sa ii invinovatesc de nimic, dimpotriva, stiu ca am niste parinti luptatori si iubitori in felul lor si ii ador, singura problema e supraprotectia si atasamentul care da in dependenta si eu doar le vreau binele nimic mai mult..fara sa imi zica de bani sau cat de mult nu ma recunosc, sa nu ma mai compare intre ei sau sa nu-mi recunoasca comportamentul, el se schimba stiti?...apoi mi-a zis mama ca nu stie cu ce ma ajuta, ca ar trebui sa fi mers de la inceput la el si sa nu fi facut facultatea, ha, what, what ?? nu are nicio legatura...stiu ca imi trebuie multa rabdare sa ii "educ" chiar eu, sa le arat cum sunt lucrurile facute in prezent la faculta, in viata..si uneori oul mai invata gaina si alteori oul vreau doar fericire, liniste, iubire sa gaseasca, sa Iubeasca...pasional, ametitor, sincer si fara pumni :)...sa fie..
Pana la urmatoarea sedinta..numai happiness...

Depresia...

Zilele trecute ma gandeam despre ce as putea face o prezentare pentru o conferinta de psiho..ma gandeam la anorexie, bulimie, poate la copii autisti, poate la adolescentii rebeli (in fond vedem asta peste tot, am fost si eu?!), poate despre stima de sine, increderea in sine, dar nu se leaga de clinica, as putea face despre cancer, dar nu stiu in cele din urma cum mi-a venit ideea ..depresiei...in fond este un lucru sau mai bine zis o problema atat de des intalnita incat nu o mai sesizam si nici nu mai bagam de seama ce consecinte poate avea, cum ne poate influenta si cum ne putem simtii de ..ratati..de puternici..In cele din urma am zis ca ar fi mai bine sa fac un studiu despre asta si nu orice fel de studiu, ci unul al depresie in randul studentilor..nu ma intrebati de ce..poate pentru ca sunt si eu studenta, poate pentru ca am trecut si eu printr-o depresie sau poate din simplul motiv ca vad aceasta problema (observati ca nu imi place sa ii spun "boala") in fiecare zi sau cel putin in fiecare zi..si un alt motiv este acela ca vreau sa ajut la combaterea ei sau cel putin prin aceasta mica particica de studiu sa ajut oamenii depresivii sau predispusi la aceasta, sa isi dea seama ca lumea poate fi si altfel, fara ganduri negative, pesimism etc. Cu fiecare carte ce o citesc si informatie care o primesc despre psihologie, studii si tot ce implica ea, imi dau seama ca nu as fi putut alege o facultate mai buna, care sa ma ajute in primul rand pe mine si apoi pe ceilalti..ma incanta misterul si complexitatea ei ...


        Continuare-> dupa ce doua zile nu am apucat sa mai scriu si sa scot postarea din statutul de "draft" ...


                     Ma deprim si eu cand vad oameni deprimati, ma deprim cand nu imi iese un plan, ma gandesc apoi la mine, ce nu mi-a iesit, de ce am dat gres..ma deprim cand ploua afara si nu e soarele acela care sa ma incante diminetile la o cafea..ma deprim cand ma gandesc la trecut, la cate as schimba si nu pot sau la cate am pierdut din cauza mea de atunci..ma deprim cand ma gandesc la fiintele care au trecut pe langa mine si tot atatea fiinte sau fiinta am pierdut..ma deprim cand ma gandesc ca atunci cand aveam 10 ani nu eram preocupata decat sa ma joc in fata blocului : "ratele si vanatorii", "sotron", "de-a v-ati ascunselea", ceva cu flori si fete, dorinte si vise sau imi era problematic oare cat stau la casa..aia..ma bucuram de fiecare moment cu cei din jurul meu intr-un mod naiv, credeam ca lumea e buna si imi vor toti binele...nu stiam pe atunci de rautate, falsitate, durere, ipocrizie, dor, interese, lipsa sufletului sau lasitate!! ma gandeam doar la basmele care le citeam la scoala si visam la merele de aur..visam si la cositele de aur, imi parea rau ca nu aveam parul lung..si plangeam dupa fiecare maidanez de pe strada fara stapan sau pui din gradina care il calcam din greseala (bufnit de ras)..ma deprim cand stiu ca lumea continua sa fie pentru ea, ca Universul se invarte in prezent si noi ramanem, restu' pleaca, dar ma gandesc apoi ca fire optimista ce sunt, oare de ce noi ramanem? nu cred ca ramanem doar ca sa suferim, sa ne dam cu capul de pereti, sa incetam sa luptam pentru visele noastre, sa credem in noi sau sa pleznim pe acela care ne-a facut sa plangem..as face insa sacrificiul si mi-as da insa, cu capul de pereti de trei ori si inapoi daca as afla acea potiune magica ce ma poate ajuta sa fac ca lumea sa nu mai fie interesata doar de bani (sunt naiva si aici), sa nu mai traiasca pentru ei, sa nu respire pentru ei, sa nu viseze munti de bani la strada fara sa fi depus efort sau pentru ei sa fi uitat de familie, de ei insisi..cand dam de bani si ii avem in mana, ne gandim ce am putea face cu ei, shopping, calatorii, economii in banca sau poate o donatie ceva.Toate acestea sunt cadouri rationale, ca suntem oameni si asa de bine fac uneori, sa pleci, sa uiti, sa te regasesti...Dar..totul practic, fara dependenta..materialismul e atat de efemer.Ce conteaza mai mult e fata de care dai in fiecare dimineata, vorba care te intampina cum deschizi ochii si ce faci tu pentru tine si ceilalti...da si vorbeam de bani pentru ca si asta este un motiv in plus de depresie...copii cer multe, sotul sau iubitul cere multe, ai tai cer multe si tu chiar ceri multe de la tine..lumea care nu se mai satura de indepartarea limitelor si supraasteptarile si supradorintele uneori dificil de atins sunt cele care ne fac sa ne intristam, sa nu mai fim noi cei care merg pe strada, care ating nisipul cu talpa, care scriu, citesc, mananca, sau vorbesc plurisilabic.Toate acestea ne fac sa ne descompunem sufleteste, sa cadem intr-o depresie fara margini din care uneori fara ajutor nu putem iesi si pentru ca , de cele mai multe ori orgoliul este cel care caracterizeaza pe multi, acestia sunt cei care isi mascheaza foarte bine supararile, care se fac ca uita de toate sau poate care si le exprima in exces ori si le proiecteaza pe alta latura a comportamentului lor tocmai pentru a nu deschide geamul si a zarii crapaturile, care nemultumirile, dezamagirile, ranile lor le-au produs..Am putea in schimb sa privim prin ele sa vedem dincolo de crapaturi si sa ne imaginam lumea din alt punct de vedere, acel punct de vedere care ne fac pe noi fericiti, care ne indruma spre viitorul care il dorim ptr noi, ce ne fac sa vibram de extazul succesului venit din mainile noastre, care cu fiecare pas devenim mai increzatori, mai puternici, mai descurcareti si siguri pe sine..caci altfel fara acea usita de salvare care sa ne scape de ganduri negative, am cadea in abisul de sub picioarele noastre, n-am mai putea spune lumii : Hei sunt aici, ajuta-ma si pe mine! ne pierdem vocea interioara, lasam ochii sa vorbeasca pentru noi, dar cei nestiutori de cauza vor crede ca radem cand noi de fapt plangem, si plangem pentru ca ne dorim o lume mai buna, una mai buna pentru noi, plina de copii care sa ne spuna mama sau tata, plina de prieteni care sa ne incurajeze si sa nu ne tradeze, de persoane responsabile, mature care sa nu mai depinda de altii si acei altii sa aiba incredere in ei  fara a le spune ce sa faca, o lume plina de iubiti care sa iubeasca si sa nu raneasca, sa nu tese cu fiecare zi cate o lacrima, pentru ca nu stiu cum sa se poarte sau ce sa zica, plangem pentru ca nu stim ce vrem de la viata, pentru ca suntem confuzi si pentru ca e singura noastra metoda sincera de a ne elibera de durere, stres, panica, intristare...etc...Deci ce am putea face sa scapam de depresie sau chiar sa o prevenim? Ma gandesc sa mai scriu un post tot despre aceasta dar de data asta cu date mai concrete si de ce nu informatii utile de tratare.Sa fie inexistenta pe cat se poate...INCERCATI SA FITI FERICITI!
      

HAPPY BIRTHDAYYYYYYYYYYYY!!!!!!!

HAPPY BIRTHDAY DEAR GORGEOUS FRIEND OF MINE....

           Incep cu sorry, nu stiu unde am pus poza aceaia cu noi doua prostindu-ne dar Promit solemn ca atunci cand o sa o gasesc am sa o postez aici pe postul acesta...Ce pot sa zic decat ceea ce tot iti repet de fiecare data cand am ocazia si deja NU MA MAI SUPORTI, dar asa putin imi pasa :) .. Ma rog vreau sa sti ca iti doresc tot ce e mai bun pe lumea asta si fie ca Dumnezeu sa te binecuvinteze cu multa multa iubire si fericire, apoi de fapt in primul rand sanatate si tot ce iti doresti tu sa ti se indeplineasca..Imi doresc ca niciodata sa nu mai fi atat de trista, sa lupti pentru tine si visele tale INTOTDEUNA chiar daca vor exista oameni "binevoitori", dar fi convinsa ca noi, prietenii tai, si mai ales AI TAI, sunt si vor fi mereu alaturi de tine...Pentru oricine care te cunoaste esti o persoana foarte importanta, de altfel cum esti si pentru mine o prietena importanta si sper ca si peste 20 de ani sa putem sta la cafea .. Apoi sa facem odata "amaratul" ala de BRIDGE SAU BUNGEE JUMPING, sa ne simtim ovarele in gat:)..

Deci Happy Brithday si saaaaaaaaaaa inceapa surprizaaaaa....sper ca nu ne-a dat nimeni de gol ca si inebunesc..asadar ne vedem la tine...Sa fi fericita e cel mai de pret cadou..pretuieste-te pe tine si uita de tristeti..fi tu..te puuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuppppppppppp si imbratisez a la Lina...



HAPPPY BIRTHDAYYYYYYYYYYYYYYYYYY :):*:*:*:*:*:*:*

Pentru tine...

          Ma regasesc in situatia in care nu pot sa fac nimic , undeva unde as vrea sa schimb totul pentru un bine..Daca as avea puteri speciale atunci poate ti-as lua tie si aceluia care e impas, toate problemele, suferintele si chiar dezamagirile si as pune pe chipul lor doar fericire, as presa un drum plin de fineturi, nicio piatra sa nu impiedice evolutia lor, a voastra, a noastra...Dar pentru ca nu pot, prietena care imi esti, scapa de pesimismul din tine, nu te gandi de ce toate poate ti se intampla doar tie sau cu ce gresesti sau poate ar fi fost altfel daca tu te comportai altfel sau daca...Ma limitez la resursele mele umane si chiar daca as vrea ca nicio fiinta umana cu atat mai mult un prieten de al meu sa fie suparat sau depresiv, nu imi e cu putinta nimic sa schimb, decat sa va spun tuturora ca orice s-ar intampla as fi alaturi de voi.Caut sa va trimit imbratisari cand aveti nevoie, sa va vorbesc la 3 noaptea, sa plangem sau radem impreuna, sa nu uitam ca mai presus de toate prietenia este cea care duce pe brate toate sentimentele unei persoane, toata influenta drumului ei si tot ce tine de incurajarea sa.Orice moment din viata, la orice varsta poate fi trecut asa.Apoi as vrea sa spun ca indiferent de cum ar fi situatia, chiar daca oameni fac sa sufere pe alti oameni, pastreaza-ti coloana vertebrala, lasa-ti un timp in care sa te regasesti pe tine insati si sa iti poti raspunde la toate nedumeririle posibile.Intreaba-te ce probleme ai, cum ai putea sa le rezolvi, ce face acel ceva din tine sa reactionezi in felul acela, cauta sa nu iti mai faci reprosuri, sa te lasi ancorata in trecut, sa faci comparati, gandeste limpede pentru o secunda si imagineaza-te ca fiind altcineva, total obiectiv, cum ai rezolva problema?

Scrisoare catre bunica

E un pas ce il fac..Liberarea.Nu imi poate zice nimeni ceva si nici nu imi poate reprosa ca incerc sa renunt la acest doliu psihologic, sufletesc sau cum vrea lumea sa-i spuna.Mi-a spus cineva ca pentru a trece peste, in acest caz, se vorbeste cu persoana respectiva, monologand prin scrisori..Deci pentru tine ..


        Draga buni,

     Astazi se implinesc 6 luni, in care, spuneam eu acum ceva timp, mi-am pierdut simbolul copilariei mele.
Ti-am scris nenumarate scrisori patate cu dorul meu de tine, in care sufletul meu iti cerea sa te intorci inapoi sa mai pot sa imi petrec un weekend alaturi de tine.Dar degeaba.Insa timpul, timpul, oh cine a zis ca timpul vindeca ranile a avut mare dreptate.Nu spun ca sunt vindecate de tot, dar stiu ca tu nu vroiai sa ma vezi pe mine trista si nici eu nu mai pot fi asa, pentru ca imi risipesc adevaratele teluri prin care as putea fiu mandra de mine si tu la fel.Poate ca nu am sa mi-o iert niciodata pentru ca ultima data cand am plecat de la tine nu ti-am spus cat de mult te iubesc, nu te-am mai luat in brate si asta pentru ca am luat totul ca infinit, "vei fi acolo si maine", nu ti-am multumit pentru tot ce ai facut pentru mine, dar nu aveam de unde sa stiu.Mie greu sa scriu scrisoarea asta, pentru ca odata cu ea vreau sa incerc sa nu mai plang, sa stiu ca acolo unde esti continui sa fi alaturi de mine, fara sa fiu paranoica si atat de depresiva.Dumnezeu mi-a dat viata ca sa stiu sa ma bucur de ea, sa iubesc pe cei din jur si sa ma las iubita, iar tu sunt sigura ca vei fi ingerul meu.Viata e un mare cerc in care te invarti, pici, ametesti, esti vesel, apoi trist, apoi dezamagit apoi depresiv si stai in casa, dar apoi te uiti in oglinda si iti dai seama ca singurul rau care ti-l faci este tie insusi si atunci o iei de la capat iti spui ca poti fi puternic/a si ciclul se reia.Uneori mai vesel, alteori mai neutru, nepasator, un scut de aparare.
      Stiu ca legaturile foarte stranse continua si dincolo de sfera divinitatii si nu am sa te uit vreodata, insa am atatea planuri pentru mine.Iti spun ca mie dor de dor sa aud "puiutu", sa fiu rasfatata de catre cineva, sa nu simt ca mi-am pierdut locul, identitatea si restul e gol, motivat de absenta ta.
      Cand eram mica m-ai invatat ce e bine si ce e rau, mi-ai aratat cum trebuie sa se comporte o domnisoara si mi-ai suportat cele mai exagerate iesiri de rasfat din partea unui copil de cativa anisori.Apoi mi-ai zis ca eu am fost fata care nu ai avut-o niciodata, desi uneori imi reprosai ca tie nu iti faceam cadouri cum ii faceam mamei sau te plangeai de cine stie ce problema legata de tata.Imi gateai cele mai bune galuste cu prune si sandwich-uri la 11 noaptea, ca doar imi era mie pofta.Ma faceai sa ma simt cea mai fericita nepoata din lume cu atata iubire, iar voi erati locul meu de alinare, acel spatiu sau refugiu de care are nevoie fiecare pentru a iesii din monotonie sau o situatie stresanta.Ai mei cred ca erau gelosi de cate ori veneam la tine si abia ii vedeam la fata, vara.Stiu ca acum multe lucruri va trebui sa le fac eu, dar le voi indeplini gandindu-ma la tine, la ce m-ai invatat.Gradina mea cu flori va fi una superba, comportamentul meu nu va mai fi unul "isteric", iar pe viitor voi avea cea mai frumoasa meserie, psihologia sau asistenta medicala (inca nu sunt convinsa de asta) si poate, voi invata din nou sa fac goblen.Ah dat, si prietenul meu va fi unul, care sper eu, sa ma merite.De fiecare data cand ma duc in acea casa, simt cum bate ceasul in gol, imi aduc aminte de acele momente, totul pare atat de pustiu, nu mai e acel vulcan care sa ma certe, desi pentru orice fac, vorbele tale imi rasuna in minte cum mi le-ai spune si tu si imi imaginez zambetul tau atunci cand imi zareai fata.Poate Dumnezeu a vrut sa imi faca un bine si mi-a dat o palma peste fata, dar sunt convinsa ca fiecare intamplare are rostul sau, sper ca si aceasta sa si-l fi avut pe al ei.De fiecare data cand voi mai avea tentative de depresie ma voi gandi la ce am scris pe blog, la faptul ca amandoua meritam sa pastram acea relatie la nivel transpersonal, dar ca eu trebuie sa merg mai departe si trebuie sa fiu fericita din nou.Trebuie, caci altfel nu se poate.Nu vreau nici sa ma supraentuziasmez sau sa iti formez o personalitate idilica, pentru ca fiecare cu greselile lui, dar nimeni vreodata nu va putea rupe o relatie dintre doua persoane care s-au inteles atat de bine, indiferent ca suntem noi sau altcineva, fiindca o urma de comparare si amintire va ramane mereu.
          Am sa te iubesc mereu, sa te am in minte, sa ii pun numele Elisabeth, primei mele fete, sa imi amintesc de tine cu drag si sa mai scriu inca pe atata despre tine, caci insuficiente sunt unele cuvinte pentru a descrie ce simti sau o persoana sau un fapt in sine atat de important pentru interior.

         Un zambet pentru un inger atat de important.ITI MULTUMESC, E!!

O alta carte...

          Sa intorc pagina, sa formez alte ideei, sa ma schimb...De aceea mi-am facut acest nou blog, pe celalalt am decis sa il uit, intr-un fel asta insemnand ca vreau sa iau totul de la capat, sa fie altfel.Eu sunt increzatoare in tot ceea ce imi propun si m-am hotarat sa ma "vindec", sa trec peste unele lucruri care  m-au marcat sau nu, sa incep de la zero.E atat de bine sa poti sa ai curaj sa schimbi ceva la tine, chiar si daca acel lucru te deranjeaza foarte mult.E primavara afara, un timp atat de frumos si ultima fapta care vreau sa o fac e sa continui sa fiu trista, deprimata.Poate ca data "nasterii" acestui blog nu este accidentala, poate odata cu acele luni voi capata o alta "piele" mai bucuroasa, mai fericita, mai impacata cu mine insami si am sa ma regasesc asa cum sunt.E atat de greu sa te cunosti pe tine si, si mai dificil este sa ai puterea sa fi lumii asa cum esti in realitate, fara sa iti pese de critici, de situatii, tip "filme", "ce ar fi daca as face sau nu asa", "ce ar fi daca as tacea "sau "as vorbi ca daca sa nu il supar pe celalalt", dar ce ar fi daca am incepe sa ne gandim la noi in primul rand si sa ne intrebam pe noi insine ce vrea persoana noastra de la noi.Ce ar fi daca am afla aceste raspunsuri, la intrebarile care apar in fiecare dimineata?..Mie frica sa ma cunosc, spune adesea lumea si o recunosc si eu, dar eu mi-as mai spune ca, mie frica sa mai traiesc asa, fara sa ma stiu pe de-a completul.Tu ai avea curajul sa te intrebi cum esti?Vorbeam cu o psiholoaga despre unele probleme si mi-a zis ca pentru a fi mai bine, sa scriu tot ce as vrea sa fac, realist sau doar, momentan la nivel de ideal.Ei bine am scris, iar randurile de pana la zeci de ideei, sunt un pas spre mai bine.Scrie si tu despre tine si incearca sa te cunosti, sa schimbi ceva la tine, poate ce nu iti place sau poate ce iti place si vrei sa dezvolti.

Ei bine, deci, ce as vrea sa fac, poate idei sau schimbari sau poate dorinte :

1.PARASUTISM
2.BUNGEE/BRIDGE JUMPING
3.Sa particip la o competitie de bicilism.
4.Sa scot o carte.
5.Sa merg in Australia, SUA, Canada
6.SA IMI PASTREZ PRIETENII DIN FACULTATE.
7.Sa ma stabilesc in strainatate.
8.Sa nu pierd legatura cu cei de acasa.
9.Sa trec peste disparitia bunicii.
10.Sa am parte de o relatie adevarata.
11.Sa invat franceza.
12.Sa predau spaniola.
13.Sa calatoresc de cel putin de doua ori pe an.
14.Sa nu fiu dependenta de dulciuri, junk-food etc.
15.Sa nu incep sa fumez.
16.Sa ii ajut pe altii sa se lase de fumat.
17.Sa nu mai fiu irascibila, nervoasa, egoista, incapatanata si sa imi controlez gandurile negative despre mine si altii.
18.Pana la 25 de ani sa ajung sa locuiesc singura.
19.Tot pana atunci sa am masina mea.
20.Imi doresc sa ma maturizez.
21.Sa fiu independenta financiar pana la 24 ani.
22.Sa imi pastrez increderea in mine peste oricate obstacole as da.
23.Sa fiu plina de viata.
24.Sa invat sa merg desculta, in situatii "penibil" de simpliste cu cei mai "penibili" prieteni.
25.Sa stiu ce inseamna distractia..
26.Si cand sa ma opresc..
27.Sa practic psihologia.
28.Sa ma pot cunoaste pe mine ca apoi sa pot ajuta pe altul ce are nevoie de sprijin.
29.Sa fac voluntariat..
30..Particip o vara cu EVS.
31..Sa pot spune Nu cand imi displace ceva.
32.Sa nu mai imi fie frica de viermi.
33.Sa pot merge la psiholog.
34.Pot gati din placere si nu din obligatie.
35.Sa nu imi fie frica sa spun ce simt.
36.Mie frica sa nu uit sa glumesc sau sa ii ajut pe cei ce au nevoie.
37.Sa pot sa ma bucur de fiecare minut cu cei care ma fac sa ma simt bine.
38.Sa fac curs de pian, cofetar, fotograf, calarie, pictura etc.
39.S mananc sanatos.
40.Sa pot sa ma autoanalizez.
41.Sa imi dau seama ce bariera am pus intre mine si persoana de sex opus.
42.Sa stiu sa o distrug.
43.Fiu mai deschisa cu el.
44.Sa imi continui studiile in strainatate (Master, alte cursuri etc.)
45.Sa am flori in fiecare zi sau cel putin odata pe saptamana.
46.Sa citesc cat mai multe carti.
47.Ajung pe un vas de croaziera (job/vacanta)
48.Sa nu devin dependenta afectiv de ai mei.
49...Dar sa pot sa le spun ca imi pasa de ei.
50.Sa nu ma opreasca nimeni sa imi construiesc eu viitorul.
51.Sa aflu raspunsul la intrebarile mele.
52.Sa cutreier Romania pe bicicleta.
53...Sa vad orasele din tara mea.
54.Sa nu uit niciodata de unde am plecat.
55.Sa invat limbajul semnelor.
56.Deschid un centru de ajutor sociala ->pentru batrani, copii, violente in familie, terapii etc.
57.Sa imi sustin hotararea/ile pana la capat.
58.Sa nu ma mai las influentata de nimeni (doar de acea care stiu ca zic bine).
59.Sa merg la un concert BON JOVI.
60.Sa imi placa si peste 5 ani, Directia 5, Holograf, Compact, Semnal M, Proconsul, Phoenix(unele melodii), Vama Veche, Laura Stoica, Bon Jovi, Michael Jackson,  melodiile de suflet si pentru suflet.
61.Sa inot in mare goala.
62.Sa am cea mai nebuna poveste de dragoste.....
63.La 63 de ani sa fac calatorii cu rucsacul in spate.
64.Sa fiu mereu open-mind.
65.Sa spun ce gandesc.
66.Sa merg la sala mai des/sa nu intrerup.
67.Sa joc volei, badmington, tenis...
68...Sa merg la inot..
69.Sa nu uit fericirea din jurul meu.
70..Datele de nastere a prietenilor mei..
71..A mamei, tatei si bunicului.
72.Sa ii rasfat.
73.Sa le fac mereu surprize.
74.Sa imi fac surprize.
75.Sa nu uit de sotron, pietre si creta.
76. ..sa fac baloane pe strada..
77. ..sau sa uit sa fac pijama party si sa ma afund in rutina realitatii din cauza studiului jobului sau iubiri..
78..sa uit de prieteni sau sa ii indepartez pe cei de langa mine din cauza motivelor de mai sus.
79.Sa ma inchid in mine.
80.Sa uit sa traiesc, mie frica.
81.Sa fiu prea ocupata ca sa nu dau atentie lor.
82.Sa nu stiu cum sa ma comport cu el.
83.Sa merg macar odata cu WORK&TRAVEL.
84.Sa imi fac propria gradina cu flori.
85.Sa uit ceva sa pun pe lista asta..


Mai e loc de continuare...dar cu timpul si alte puncte.