...Nu am scris totusi cele 80 de liniute..dar suficient cat sa ii citesc vreme de 5 minute...m-a pus sa ii citesc ce am scris, credeam ca va citi ea..eroare..nu le scanez, devine apoi exagerant..
Deci "Un punct din lista era sa pot merge la psiholog (pot sa spun bifat), apoi imi doresc si vreau sa lupt sa se indeplineasca macar 99%", sa : - imi pastrez ambitia si curajul de a lupta pentru ceea ce vreau indiferent de obstacolele care mi se pun in cale;
- sa-mi reuseasca lucrarea de la SB si sa am un summer job (acum-moment-temporar);
- sa pot sa iau IELTS din iarna, sau cel tarziu, primavara;
- sa imi iau diploma de masaj;
- mi-as dori sa ma pot muta in chirie cu unii colegi ptr ultimul an de facultate, deci sa ii invat pe ai mei cu ideea ca nu sunt egoista daca plec;
- vreau sa plec la anul cu W&T Agency;
- sa ma descurc cu licenta;
- sa particip la un concurs de ciclism;
- sa gasesc persoana care sa ma faca sa ma indragostesc de ea si ea de mine;
- sa fac curs de fotografie, echitatie, cofetar, pictura, etc.
-cand imi merge bine sa nu uit de unde am plecat;
- sa-mi pastrez prietenii din facultate, sa fac bridge jumping....sa plec o vara eu EVS..."
Am mai vorbit despre temerile mele, despre vise, dorinte, calatorii, despre cam tot ce se regaseste in prima lista postata..
Dupa ce am terminat de citit m-a intrebat legat de chirie, de ce vreau sa ma mut?Cand imi vine cel mai des ideea asta?Si i-am spus cand simt ca nu mai am spatiul meu, cand nu ma pot desfasura eu si trebuie sa ma justific pentru tot, sau cand se contrazic...sau cand aveam problemele cu mine insami..m-a intrebat apoi cum il vad pe cel de care as vrea sa ma indragostesc si am spus ca ce ma intereseaza cel mai mult e sa ma inteleaga, sa ma iubeasca, sa fie plin de viata, nebun, cu umor deosebit, sa fie calm..energic, dar ca as mintii daca nu as spune ca nu mi-as dori sa arate si cat de cat bine..M-a intrebat din nou de mama..restul sedintei am vorbit in cele mai multe cazuri doar de ea..i-am povestit si de iesirea cu "m-ai dezamagit, uita-te ce mizerie e !" si ca ma simteam neputincioasa si rea, cea mai rea, pentru ca nu am facut nimic sa fie bine, dar ca nu vreau sa dau nici in victimizare sau compatimirii ptr mine..m-a intrebat de ce i-am dus flori, de ce o dadacesc atata, si i-am zis ptr am fost obisnuita de mica, de foarte mica sa fac asta, pentru ca de fapt nu a facut decat sa imi implementeze ideile ei, sa fiu o continuare a ei....I-am spus ca tot timpul mi se spunea cat de mult se sacrifica mama pentru mine si ca treebuie sa ii fiu recunoscatoare si tocmai faptul ca atunci cand ma cert imi vin in cap fazele astea, simt nevoie sa ii demonstrez acel multumesc..si mi-a spus ca Niciodata sa nu mai cred asta..pentru ca nu a plecat pentru mine ci pentru ea, ca daca ar fi plecat pentru mine eu nu as fi dorit sa ma angajez sa am banii mei fara atatea socoteli..ca eu sunt o persoana deosebita si apoi intr-un mod elegant mi-a dat de inteles acel complex in care uiti de unde incepi tu si unde continua persoana de care esti foarte atasat/a...ca dintre noi trei ea e cea mai materialista...ahh...cred caincep treptat sa inteleg totul ..m-a intrebat si de bunicul care sta singur, daca m-as muta cu el..si i-am zis ca mai stau acolo dar ca sa ma mut nu stiu..apoi m-a speriat prin a spune ca de cele mai multe ori persoana careia ii moare sotul, daca nu esti ajutata si e singura nu mai dureaza pana ce ii calca pe urme celui plecat...zau, m-am speriat..si recunosc ca uneori am intrebarile mele, unele cu sau fara raspuns ... si o intrebare cand vine vorba de asemenea afirmatii, e ca daca ceea ce fac adica sa merg la psiholog e bine, sa te increzi 100% in el..eu nu stiu de ce, dar intuitia imi spui sa da, sa cred..sa cred in mine, ca vom reusi sa fim fericiti...nu-mi doresc mai mult :)
Deci "Un punct din lista era sa pot merge la psiholog (pot sa spun bifat), apoi imi doresc si vreau sa lupt sa se indeplineasca macar 99%", sa : - imi pastrez ambitia si curajul de a lupta pentru ceea ce vreau indiferent de obstacolele care mi se pun in cale;
- sa-mi reuseasca lucrarea de la SB si sa am un summer job (acum-moment-temporar);
- sa pot sa iau IELTS din iarna, sau cel tarziu, primavara;
- sa imi iau diploma de masaj;
- mi-as dori sa ma pot muta in chirie cu unii colegi ptr ultimul an de facultate, deci sa ii invat pe ai mei cu ideea ca nu sunt egoista daca plec;
- vreau sa plec la anul cu W&T Agency;
- sa ma descurc cu licenta;
- sa particip la un concurs de ciclism;
- sa gasesc persoana care sa ma faca sa ma indragostesc de ea si ea de mine;
- sa fac curs de fotografie, echitatie, cofetar, pictura, etc.
-cand imi merge bine sa nu uit de unde am plecat;
- sa-mi pastrez prietenii din facultate, sa fac bridge jumping....sa plec o vara eu EVS..."
Am mai vorbit despre temerile mele, despre vise, dorinte, calatorii, despre cam tot ce se regaseste in prima lista postata..
Dupa ce am terminat de citit m-a intrebat legat de chirie, de ce vreau sa ma mut?Cand imi vine cel mai des ideea asta?Si i-am spus cand simt ca nu mai am spatiul meu, cand nu ma pot desfasura eu si trebuie sa ma justific pentru tot, sau cand se contrazic...sau cand aveam problemele cu mine insami..m-a intrebat apoi cum il vad pe cel de care as vrea sa ma indragostesc si am spus ca ce ma intereseaza cel mai mult e sa ma inteleaga, sa ma iubeasca, sa fie plin de viata, nebun, cu umor deosebit, sa fie calm..energic, dar ca as mintii daca nu as spune ca nu mi-as dori sa arate si cat de cat bine..M-a intrebat din nou de mama..restul sedintei am vorbit in cele mai multe cazuri doar de ea..i-am povestit si de iesirea cu "m-ai dezamagit, uita-te ce mizerie e !" si ca ma simteam neputincioasa si rea, cea mai rea, pentru ca nu am facut nimic sa fie bine, dar ca nu vreau sa dau nici in victimizare sau compatimirii ptr mine..m-a intrebat de ce i-am dus flori, de ce o dadacesc atata, si i-am zis ptr am fost obisnuita de mica, de foarte mica sa fac asta, pentru ca de fapt nu a facut decat sa imi implementeze ideile ei, sa fiu o continuare a ei....I-am spus ca tot timpul mi se spunea cat de mult se sacrifica mama pentru mine si ca treebuie sa ii fiu recunoscatoare si tocmai faptul ca atunci cand ma cert imi vin in cap fazele astea, simt nevoie sa ii demonstrez acel multumesc..si mi-a spus ca Niciodata sa nu mai cred asta..pentru ca nu a plecat pentru mine ci pentru ea, ca daca ar fi plecat pentru mine eu nu as fi dorit sa ma angajez sa am banii mei fara atatea socoteli..ca eu sunt o persoana deosebita si apoi intr-un mod elegant mi-a dat de inteles acel complex in care uiti de unde incepi tu si unde continua persoana de care esti foarte atasat/a...ca dintre noi trei ea e cea mai materialista...ahh...cred caincep treptat sa inteleg totul ..m-a intrebat si de bunicul care sta singur, daca m-as muta cu el..si i-am zis ca mai stau acolo dar ca sa ma mut nu stiu..apoi m-a speriat prin a spune ca de cele mai multe ori persoana careia ii moare sotul, daca nu esti ajutata si e singura nu mai dureaza pana ce ii calca pe urme celui plecat...zau, m-am speriat..si recunosc ca uneori am intrebarile mele, unele cu sau fara raspuns ... si o intrebare cand vine vorba de asemenea afirmatii, e ca daca ceea ce fac adica sa merg la psiholog e bine, sa te increzi 100% in el..eu nu stiu de ce, dar intuitia imi spui sa da, sa cred..sa cred in mine, ca vom reusi sa fim fericiti...nu-mi doresc mai mult :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu